Cinematograful Contemporan

        



             Pentru a aborda cinematograful contemporan vom aminti,pe scurt, unele evenimante mai insemnate care au contribuit la dezvoltarea artei cinematografice.
       Astfel, in paralel cu filmul istoric, filmul realist italian sta sub semnul lectiei morale si estetice a lui Giovanni Verga, principalul exponent al literaturii veriste. Verismul inseamna de fapt o indreptare a atentiei cinematografului italian spre viata cotidiana, spre realismul psihologic uman si social.
       In Germania apare o miscare artistica denumita expresionism.Psihanaliza lui Freud, filozofia lui Nietzsche aveau sa ofere expresionismului argumentele filozofice in sondarea psihologiei pesonalitatii umane.Primul film integral expresionist, „Cabinetul doctorului Caligari” , al lui Robert Wiene, inaugureaza o scoala cinematografica noua, urmata de multi realizatori.Cinematograful expresionist exploateaza temele fantasticului si ale imaginarului, utilizindu-le in sensul dinamismului sau al mecanismului interior al imaginatiei.
       In Franta ia nastere un curent artistic numit „impresionist”  ca o opozitie la cinematograful expresionist german. Denumirea de impresionism a fost formulata de Henry Langlois. Realismul psihologic este tratat intimist. Sunt studiate mediile populare, cautata atmosfera bistrourilor. Se acorda interes deosebit pentru interioritatea umana, sondarea subconstientului.
      Cinematograful impresionist francez este marcat de prezenta teoreticienilor de film: Delluc, care formuleaza teoria fotogeniei, Jean Epstein, cu teoria camerei subiective, Germaine Dullac, care lanseaza teoria cinegrafiei integrale, ca forma suprema a eliberarii cinematografului de literatura, teatru, pictura.
      Aceste curente vor produce in arta cinematografica schimbari esentiale care vor da nastere unor scoli capabile sa creeze filme emotionante. De fapt, abia dupa cel de-al doilea razboi mondial sau realizat filme ce vor folosi aceste noi forme de exprimare cinematografica.
     In Italia, al doilea razboi mondial a generat criza care a zguduit societatea dupa prabusirea regimului fascist.
     Aparitia unor filme cu caracter realist,popular, si national, ale unui grup de patrioti italieni, a creat un nou curent cinematografic,numit neorealism.
     Prima marturie cinematografica despre rezistenta italiana o aduce Roberto Rosselini cu filmul „Roma,Oras deschis”, in 1945. Un fost membru al miscarii de rezistenta i-a sugerat lui Rosselini actiunea filmului. La filmare s-au respectat locurile unde in realitate s-au petrecut evenimentele. Eroina principala, interpretata de Anna Magnani, reprezinta o femeie din popor, iesita in strada ca sa lupte alaturi de partizani.Autenticitatea si contemporaneitatea naratiunii filmului au avut asupra publicului un efect exploziv.
      Lui Visconti si Rosselini li s-au alaturat Giuseppe de Santis, Vittorio de Sica si Cesare Zavattini.