Clasificarea Montajului

 
 Montajul poate aduce un aport intelectual, poetic sau spiritual. Dar inainte de toate trebuie sa structureze desfasurarea unei povesti, sa-i dea ritmul sau intern si coloratura sa particulara.
 Durata fiecarui plan este determinata de ordine impusa, de succesiunea imaginilor si de dispunerea lor in timp.
 Dublul obiectiv propus de cineast, anume acela de a emotiona si de a fi inteligibil, va fi din plin atins, daca planurile vor fi juticios plasate. Nu planul in sine are un sens ci relatia dintre planuri.
  Montajul nu consta din simpla juxtapunere a unor fragmente de film, ele nu exista cu adevarat decat daca creeaza un conflict, un soc intre doua imagini.
  Socul acesta este cel ce da defapt dinamismul filmului.

              TIPURI DE MONTAJ

 Pudovkin distinge cinci posibiltati de expresie a montajului:
-montajul paralel
-montaj prin antiteza
-montaj prin analogie
-montaj prin sincronism
-laitmotiv.

  MONTAJUL PARALEL ne arata in alternanta doua actiuni simultane care se petrec in locuri diferite. El a fost folosit pentru prima data de Williamson, in filmul „ Atacul unei misiuni in China”.
  Procedeul este in prezent larg utilizat in filmele de aventuri si western, unde avem mereu de-a face cu urmaritorii si urmaritii.Spectatorii traiesc o dubla emotie, deoarece, in functie de procesul de identificare, atat de puternic in cinematografie, participam la actiunile eroilor amenintati si in acelasi timp la actiunile celor ce vin sa-i salveze.
  De exemplu, in filmul „Racolarea”(in regia lui George Cornea), spre final, protagonistul George Tudoran, care a fost rapit de agentii straini, de spionaj,reuseste sa scape si este fugarit de masinile urmaritorilor din padure.In acelasi timp, sotia sa, Aura Tudoran, scapa si ea din cladirea in care a fost inchisa si alearga disperata spre autostrada. Aceasta actiune, care se petrece in acelasi timp, este pusa in evidenta printr-un montaj paralel, care urmareste drama celor doi.

 MONTAJUL PRIN ANTITEZA a aparut destul de demult, in anul 1905, folosit de Porter in filmul „The Ex-convict”. Pentru a marca contrastul dintre viata unui bogat industrias si cea a unui vechi ocnas,el prezinta succesiv cadrele luate din interiorul luxos al casei primului personaj, cu mizerabila cocioaba in care locuieste cel de-al doilea.
  Este greu de a separa acest tip de montaj de cel de analogie. Iata un exemplu putin cunoscut care se refera la ambele cazuri. Un film mut musichall si, imediat dupa aceea, un nebun imbracat in camasa de forta, invartidu-se in jurul celulei sale. Efectul reiese destul de clar, iar spectatorul ramane socat de acest contrast.

  MONTAJUL PRIN ANALOGIE tinde sa degajeze o relatie aparte, o corespondenta poeticaintre doua cadre.Filmul ambitios deceptionant al lui Walther Ruttman, „Melodia lumii”, este compusa in cea mai mare parte din analogiile comportamentului oamenilor din cele trei parti ale lumii.
  Montajul prin analogie i se poate adauga si montajului prin comparatie sau metaforic. Vom da, ca exemplu, decupajul unei secvente in care o femeie naste, sicena construita pe un montaj de comparatie, de catre Eduard Berne, si care se prezinta in felul urmator:
-ferestrele unei case cu transperantele trase;
-cuib de randunele;
-bunica si o matusa in camera Berthei;
-Bertha, crispata, naste, strangand capul patului cu mainile;
-grosplan al mainilor sale;
-un trandafir care se deschide (filmat accelerat) cu strigatul Berthei, ce se continua si pe planul urmator;
-copii ce se joaca cu un catelus; ei alearga apoi spre casa;
-bunica tine noul nascut
-Bertha destinsa;
-transparentele inchise;
-micul catelus abandonat;
-copii afla noutatea de la oamenii care lucreaza pe camp;
-racord sonor al urmatoarei fraze spuse de o fetita: „micul baietel a sosit”;
-un manz in intampinarea mamei sale de pe camp;
-pasari;
-un camp de ratuste.

  MONTAJUL PRIN SINCRONISM este strans legat de precedentul.
  Se poate spune ca sincronismul consta in a crea un fascicul dinamic de analogie.
  Ciclul de filme realizat in timpul razboiului de Frank Capra sub titlul „Pentru ce luptam” ne arata, rand pe rand, asemenarea regimurilor totalitarea inainte de anul 1940 si frontul de libertate ce sa construit in lume.Astfel, el este cladit in cele doua cazuri pe un puternica sincronism.

  MONTAJUL PRIN LAITMOTIV este atunci cand o imagine revine periodic si sfarseste prin a constitui respiratia filmului, pulsatia inimii sale.
  Astfel,la inceput,in filmul „Ritmurile orasului” (Sucksdorf), imaginea unui pescarus revine de multe ori, in alternanta cu vederile plnjate asupra Stockholmului.
  Sau admirabile imagini scandand inceputul filmului lui Eisenstein, „Vechi si nou”, in care se vad tarani ce taie lemne si ara pamantul.
  In filmul „Intoleranta”, al lui Griffith, unitatea de inspiratie este data de ideea initiala, intoleranta ce combate dragostea si ura.Griffith foloseste ca laitmotiv vizual imaginea Lilianei Gish ce se bazeaza intr-un leagan.
 
Ulterior, Bela Balasz a propus o alta diviziune a montajului:
-montajul creator de iedei;
-montajul metaforic (ca de exemplu cadrele din filmul „Crucisatorul Potemkin”,aratand masinile si figuri de marinari);
-montajul poetic (cadrele din secventa „Dezghetul”, din filmul „Mama”);
-montajul alegoric (planuri ale marii, din filmul „Noaptea anului nou” de Lupu Pick);
-montajul intelectual (statuia tarului care se ridica, din filmul „Octombrie”);
-montajul ritmic ( muzical si decorativ);
-montajul formal (contrastul formelor vizuale);
-montajul subiectiv (aparatul de luat vederi,prezentat la persoana intai).
  Eisenstein, la randul sau, propune o impartie mai interesanta, deoarece tine seama de toate tipurile de montaj:
-montajul metric (sau „motor primar”, analog masurii muzicale si bazat pe lungimea planului);
-montajul ritmic ( sau „emotiv primar”,bazat pe lungimea planurilor si pe miscarea in cadru);
-montajul tonal (sau „emotiv melodic”, bazat pe rezonanta emotionala a planului);
-montajul armonic ( sau „afectiv polifonic”, bazat pe dominanta afectiva la nivelul intregului film);
-montajul intelectual ( sau „afectiv intelectual”, combinatie de rezonanta intelectuala si dominanta afectiva la nivelul constiintei reflectate);
-montajul de atractii;
-montajul reflex.
  Pierre Morel-Melbourne a stabilit o clasificare de montaj, tinand seama de opiniile lui: Pudovkin, Timosenco, Arnehim si Lo Duca. El mentioneaza, sub titlul „Interventiile de montaj”, urmatoarele procedee:
-scimbare de loc;
-schimbarea unghiului de filmare;
-schimbarea obiectivului;
-schimbarea planului;
-introducerea unui detaliu (paranteza de confirmare sau de punere la indoiala);
-evocare: a timpului trecut;a timpului viitor; a distantei,in acelasi timp;
-actiuni paralele;
-contraste (antiteza);
-asemanare sau metafora (inversa contrastului);
-refrenul (o imagine ce revine periodic);
-rima (sau aluzie plastica);
-concentrare;
-marire sau departare;
-montaj in imagine;
-trucaje.